Copilul meu este energic de fel,dar ca educatoare se presupune ca esti apta sa faci fata micilor nazdravani,nu-i asa?Cel putin asta este parerea mea...ca nu degeaba se cere o pregatire speciala pentru acest domeniu.Pe intelesul tuturor educatoarea este cea care se presupune ca are cea mai buna pregatire pentru a-i avea in grija pe copilasii nostri.
Sa incepem povestea
Vineri l-am luat pe pitic de la gradinita si povesteam cum ne-am petrecut ziua (ca de obicei).
Surpriza nu a intarziat sa apara cand l-am intrebat ,,Ai dormit bine?,, Raspunsul lui : ,,Da,dar cand ne-am pus in pat l-am vazut pe X ca si-a pus perna in cap si pe el nu l-a vazut doamna si pe mine m-a vazut si mi-a dat asa cu palmele in cap (aratand cum a facut),,
Cand am auzit mi-am schimbat starea total,dar mi-am pastrat calmul cu greu ca sa pot obtine informatiile necesare de care aveam nevoie (fierbeam in interior)!
L-am intrebat ,,Cum mai exact?Fa-mi mie exact cum ti-a facut doamna!,, Fiul meu a aratat pe el exact cum se intamplase si zice : ,,Nu fac pe tine mami ca nu vreau sa te doara ca si la mine am facut mai incet ca sa iti arat,ca doamna a dat mai tare,, :(
Fierbeam tot mai rau de nervi si totusi tineam in frau toti nervii si imi pastram calmul pentru binele psihicului lui.
I-am explicat copilului ca am sa fiu alaturi de el orice s-ar intampla si l-am asigurat ca voi discuta cu doamna ca sa nu se mai intample asa ceva.L-am facut sa inteleaga ca eu il voi proteja intotdeauna si il voi ajuta in orice problema,cel mai important este sa imi spuna orice chiar daca el este cel care a gresit!
Tot sfarsitul de saptamana m-a macinat problema asta si orice faceam iar ma ducea gandul acolo....dar ma bucur enorm de mult ca mi-am invatat copilul sa imi povesteasca ORICE si sa isi recunoasca greselile.Sunt foarte multumita de copilul meu si a meritat tot efortul pentru ca il cunosc destul de bine incat sa imi dau seama cand infloreste si cand spune adevarul!Mai ales in situatia asta pentru ca el se simtea vinovat ca a gresit jucandu-se cu perna in loc sa asculte de doamna si sa doarma.
A VENIT SI ZIUA DE LUNI
Ne-am pregatit de dimineata si am pornit spre gradinita.Cand am ajuns l-am intrebat pe Darius (asa se numeste fiul meu) daca o vede pe doamna care l-a lovit (ca sa fiu sigura ca nu e vorba despre colega educatoarei) si in timp ce se indrepta spre usa (ca a vazut ca nu intentionam sa ne luam ramas bun cum obisnuiam si stateam in usa) copilul a indreptat degetul spre dansa spunand in fata ei ,,Ea e mami doamna care mi-a dat asa cu palmele in cap (aratand gestul pe el din nou),,
ATAT MI-A TREBUIT!!!!!!!
Foarte pornita si cu LITERE MARI am rugat-o frumos sa nu isi mai permita sa imi atinga copilul!Prima reactie a fost incercarea de a-l face mincinos pe copilul meu,dar cu mine nu tine pentru ca sunt non-stop cu el si am timp sa ma ocup indeaproape si sa observ orice schimbare in comportamentul lui.
,,Doamna,l-ati lovit?,, Dansa a lasat capul in jos cu o fata care inspira vinovatie si probabil socata ca mi-a povestit copilul ce se intamplase nu mai spunea nimic,a amutit si am continuat revoltata cu nemultumirile mele in ceea ce o priveste!
I-am spus CLAR ca nu are nici-un drept sa imi ,,atinga,, copilul cum a facut vineri inainte sa doarma copiii,cu ce drept ii da cu palmele in cap?!Sa isi faca si sa ii ,,educe,, asa pe copiii ei,nu pe ai altora ca numai eu stiu ce fac pentru a-mi creste copilul in armonie si nu ii permit ei sa faca nici cel mai mic gest de violenta,nu cu copilul meu!
Cu siguranta i-a fost mare mirarea cand a auzit ca reproduc cu lux de amanunte cum se intamplase totul,de aceea cred ca nu a mai spus nimic si a suportat consecintele faptelor ei.
Am trecut prea usor peste faptul ca nu duc mai departe bunele maniere care deja le-a invatat acasa,macar ,,multumesc,, cand primesc ujina la plecare si un ,,la revedere,,am trecut usor si peste faptul ca pana in grupa mijlocie a invatat o singura poezie de la gradinita si aia stalcita,am trecut si peste faptul ca intr-o zi exact cand veneam dupa el,copilul meu era pe jos,cazuse si plangea,iar doamna (era cealalta atunci,nu cea care il lovise)nici nu s-a sinchisit sa se ridice de pe scaun sa vada ce consecinte a avut cazatura.Bine ca am ajuns la timp si noroc ca nu a fost ceva grav,sper ca pe viitor sa nu ma bazez tot pe acest noroc!
Ce ar trebui sa se intample ca sa reactionati?Sa zaca mort pe podea si cand trece prea mult timp sa realizati ca a murit sau ce asteptati?Poate se lovea la cap,Doamne Fereste!
Cred ca am trecut prea usor peste multe,dar peste VIOLENTA nu voi trece NICIODATA!In nici un caz in asemenea circumstante,clar!
Doamnelor educatoare,daca nu sunteti in stare sa va faceti meseria: schimbati-va profilul,nu mai veniti sa traumatizati copilasii altora si sa asteptati ziua de salar.Demonstrati ca sunteti EDUCATOARE adevarate in practica,nu pe foi!!!
Sa fiti cu bagare de seama ca de acum am sa fiu mult mai exigenta (am zis ca suntem oameni inainte de toate), dar nu voi mai trece cu vederea nici micile nemultumiri cum am facut pana acum pentru ca mi-ati demontrat ca NU MERITATI asta,nu meritati atata intelegere ca in loc sa apreciati se ajunge tocmai la ce dorim cu totii sa evitam,ce s-a intamplat si cu fiul meu,v-ati permis prea mult.
Spre final am prins-o usor de umar si i-am spus ca nici macar atat nu are dreptul sa il atinga pe copilul meu in semn de violenta,iar replica dansei cu volum minim a fost doar ,,Am inteles,, si am spus ,,la revedere,, si am plecat.
Sa speram ca ati inteles draga doamna si sa o si demonstrati!Voi vedea pe parcurs cum vor decurge lucrurile si voi actiona in consecinta.
Bine-nteles ca toate acestea i le-am spus (si mai multe,dar am extras esentialul din intamplarea noastra nefericita) pentru ca altfel imi stateau in gat si chiar mi s-a umplut paharul.
Dupa ce am cautat pe internet cazuri asemanatoare...mi-am pus intrebarile astea...
De ce sa imi fie frica sa imi apar copilul?
Ce este mai important?Relatia buna cu educatoarea sau starea emotionala a copilului?
Intrebarile astea sunt pentru parintii care nu vor sa strice relatia cu educatoarea de teama sa nu se razbune pe copil cand vor ramane singuri (fara parinti) in grupa.
Dragi parinti:comunicati cu copilul si nu va fie teama pentru ca daca nu luati masuri POATE FI MAI RAU si tot copilul are de suferit si poate chiar sa ramana cu sechele pe viata.
Ganditi-va bine ce este mai important si luati masuri daca va confruntati cu astfel de cazuri.
Eu sunt in stare de orice pentru copilul meu si el stie ca il voi proteja mereu!
Curaj si nu lasati timpul sa treaca!In astfel de cazuri trebuie sa reactionati la timp.Voi scrie in curand continuarea si sper ca asa sa prinda curaj toti parintii care vad ceea ce am scris si sa isi apere comorile cu mult curaj!
